1. Polisemia verbului "a paste": *Ciobanul paste oile pe camp. (a pastori, a pazi); *Oaia paste pe izlazul de la marginea satului. (a pasuna=a se hrani, rupand cu gura iarba, plantele).

[Sens figurat: In viata necazurile te paste necazul de pretutindeni.]

2 . Cratima: in versul "Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite"

- leaga doua cuvinte pronuntate fara pauza (DOOM-2): "Una-i";

- marcheaza absenta vocalei "i": "lumea-nchipuirii";

- are rol prozodic, acela de a pastra masura versurilor;

3. Lipsa acordului articolului posesiv la atributul substantival genitival contribuie la pastrarea ritmului (piciorul metric) si a masurii in versificatie; poate fi si o licenta poetica motivata de acordul prin atractie, adica articolul posesiv se acorda cu substantivul cel mai apropiat, "visarii".

4. Efect expresiv: Repetitia adverbului "unde" construieste enumerarea simbolica a locurilor care compun spatiul terestru al naturii ("unde-n ape sfinte se ridica mandre maluri"; "Unde-n ramurile negre o cantare-n veci suspina"), cu puternice reverberatii spirituale in simtirea eului liric ("Unde sfintii se preimbla in lungi haine de lumina,/Unde-i moartea cu-aripi negre si cu chipul ei frumos."). Efectul expresiv al repetitiei este sustinut, de asemenea, de valenta divina a revelatiei eului liric ("sfintii") privind iminenta mortii/ conditia sa de muritor.

5. Cele patru structuri care evidentiaza reveria eminesciana in text:

       "Turma visurilor mele"

       "pe-a visarii lucii valuri"

       "lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite"

       "lumea-nchipuirii cu-a ei mandre flori de aur"

6. Elemente de prozodie:

- strofe de sase versuri (sextine);

- rima imperecheata alterneaza cu cea imbratisata;

- masura versurilor este de 15-16 silabe;

7. Prezenta eului liric este argumentata de urmatoarele marci lexico-gramaticale:

- prezenta pronumelui de persoana I singular "mele"; "eu";

- prezenta verbelor la persoana I singular "(le) pasc"

- adresarea directa prin:*utilizarea pronumelui de persoana a II-a singular: "tu" (vocativ), "te";

- adresarea directa prin prezenta verbelor la persoana a II-a singular: "Mergi" (imperativ) si "cerci", "(s-o-) ntocmesti";

8. Imaginarul poetic transfigureaza realitatea concreta, a carei interpretare specific eminesciana implica reflectarea sensibila a iubirii si a mortii, prin functia expresiva si estetica a imaginilor vizual-cromatice: stralucirea aurului ("oi de aur", "flori de aur") sugereaza extazul spiritual al eului liric si perfectiunea naturii interioare/exterioare; argintiul lunii armonizeaza motivele cosmice (soarele si stelele) sugerand feeria si candoarea emotiei lirice ("luna argintie […] basmele copile cresc"); "laur verde" ilustreaza victoria sperantei pusa in antiteza cu structurile "ramurile negre" si "moartea cu-aripi negre" care trimite catre prabusire spirituala, catre moarte.

9. Comentarea versurilor:"Iara luna argintie, ca un palid dulce soare,/ Vraji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,/ Cand in straturi luminoase basmele copile cresc."

Versurile de mai sus sugereaza ideea unui univers magic, in care se pastreaza candoarea si stralucirea spirituala a basmelor. Astru tutelar in lirica eminesciana, "luna argintie" (epitet cromatic) are puteri supranaturale asupra lumii, iar prin comparatia cu soarele "palid dulce" isi extinde vraja si in timpul zilei, prin inversiunea "a stelelor ninsoare". Luna, noaptea, stelele sunt motive recurente in poezia eminesciana, evidentiind apartenenta la romantism. Astfel, tabloul naturii este unul nocturn, invaluit in mister, luminat doar de astrii ceresti ale caror "straturi luminoase" creeaza cadrul propice pentru starea extatica de visare.

10. Antiteza din ultima strofa asaza in opozitie (contrast) lumea imaginara a fericirii, "lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite", cu lumea reala "lumea cea aievea, unde cu sudori muncit", sugerand contradictia extaz-nefericire. Opozitia in repetitie a pronumelor nehotarate "Una - Alta" ilustreaza imposibilitatea implinirii aspiratiilor de fericire intr-o lume pragmatica, in care se manifesta nepasarea acerba fata de superioritatea gandirii: "Cearc-a da fierului aspru forma cugetarii reci".

II.  Sunt de acord cu afirmatia lui George Calinescu privind indulgenta scolara care, daca este prea multa, duce la scaderea valorilor umane. Formarea personalitatii si a culturii individului se pregateste inca din perioada scolii.

Un prim argument este imprimarea ideii ca, in lipsa unei educatii corespunzatoare, omul nu se poate afirma in totalitate, ceea ce duce la diminuarea valorilor sale spirituale. Cu alte cuvinte, la varsta adolescentei, se poate imprima cu usurinta o intreaga paleta de trasaturi caracteriale si de comportament, iar prin pregatirea continua si serioasa se poate forma si o cultura generala solida. De aceea, exigenta profesorilor este esentiala pentru fiecare dintre noi, corectitudinea notarii si constientizarea permanenta a elevului privind nivelul de pregatire la care se afla constituie principalele parghii pentru formarea acestuia atat caracterial cat si spiritual. Elevul trebuie sa fie mereu impulsionat de catre cadrele didactice, dar totdeauna sa existe stimuli diversificati dar cu acelasi scop: educarea in mod eficient si reliefarea eventualelor talente sau valori. De pilda, atunci cand un profesor acorda note mari, fara acoperire in cunostintele elevului, se produce o adevarata "inflatie de valori", intrucat se uniformizeaza, prin diminuare, competentele fiecaruia. Astfel, in absenta unor imbolduri corecte, sansele de esec ale individului se maresc considerabil, el neavand o directie stabila si nici posibilitatea de a judeca in mod rational deciziile majore ce au sa-i schimbe cursul vietii.

Prin urmare, afirmatia "Prea multa indulgenta scolara e un fel de inflatie de valori" conform careia severitatea scolara, in scop instructiv-educativ este necesara in stabilirea unei directii catre gasirea identitatii de sine si formarea personalitatii in plan spiritual si cultural, are o baza bine intemeiata, reprezentand un adevar universal-valabil.